LIPOVIT

Kiros Lipovit este un complex activ de vitamine liposolubile in doze mari A, D si K, ambalat in sticle de 120 de capsule pentru a asigura stabilitate si conservare. Vitaminele A, D și K au funcții diferite. Caracteristica lor comună este că se dizolvă în grăsime și se acumulează în țesutul adipos. Ideal ar trebui să fie luate în timpul meselor, astfel încât să poată fi transportate din intestin la țesuturi, legându-se de grăsime. Vitaminele liposolubile îndeplinesc diferite funcții în corpul uman. Vitamina A este importantă pentru producerea de globule roșii și pigmenți vizuali, reglează metabolismul fierului, are un efect antioxidant care protejează celulele de îmbătrânire și daune degenerative cauzate de radicalii liberi și protejează și menține sănătatea pielii, părului și mucoaselor. Vitamina D stimulează absorbția intestinală a calciului și fosforului, promovând mineralizarea matricei osoase și reducând riscul de osteoporoză. Vitamina K contribuie la coagularea normală a sângelui și la menținerea țesutului osos și muscular.

Vitamina K Este denumirea generică pentru o familie de compuși cu o structură chimică comună de 2-metil-1,4-naftochinonă, este o vitamină solubilă în grăsimi prezentă în mod natural în unele alimente și disponibilă mai ales sub formă de suplimente alimentare (1). Este coenzima carboxilazei dependente de vitamina K, o enzimă implicată în sinteza proteinelor implicată în hemostaza (coagularea sângelui) și metabolismul osos, precum și în diverse alte funcții fiziologice (2-4). Joacă un rol în prevenirea osteoporozei și a bolilor coronariene. Numeroase studii leagă consumul acestuia de sănătatea oaselor și prevenirea osteoporozei. Termenul generic vit. K („coagulare”), include vit. K1, de origine vegetală, grupul de vitamine numit vit. K2, menachinonă, produsă de microorganisme și vit. K3 și K4, de origine sintetică.

Vitamina K2. Vitamina K2 este furnizată de flora bacteriană intestinală în cantități cuprinse între 10 și 100% din necesarul zilnic de vitamina K1 conținut și furnizat organismului de legumele cu frunze verzi. Disbioza intestinală, care este frecvent prezentă, îi modifică producția și o face insuficientă, ducând la o deficiență a acestei vitamine. K2 activează proteinele care mobilizează calciul: osteocalcina, care atrage calciul către oase și dinți, și MPG (Matrix GLA Protein), care mobilizează calciul din țesuturile moi și artere, prevenind calcificarea țesuturilor și a vaselor.

Vitamina D.  Aceasta este o vitamină solubilă în grăsimi care se găsește în mod natural în foarte puține alimente, adăugată la unele alimente funcționale și fortificate și disponibilă ca supliment alimentar. Este produsă endogen de razele ultraviolete ale soarelui, care lovesc pielea și declanșează sinteza acesteia. Există sub două forme active, o formă sintetizată pe piele, vitamina D2 sau ergocalciferol, obținută prin iradierea UV a ergosterolului (provitamina D2) și o formă naturală, vitamina D3 sau colecalciferol, extrasă din ulei de ficat de pește și obținută prin iradiere UV de 7. dehidrocolecalciferol prezent în derm. Vitamina D promovează absorbția calciului în intestin și menține concentrațiile serice adecvate de calciu și fosfat, permițând mineralizarea normală a oaselor. Suplimentarea acestuia este esențială în prevenirea osteoporozei (5).

Vitamina D3. Este forma naturală la mamifere și este de până la 100 de ori mai activă decât D2.

Durere difuză și oboseală. Oboseala este o senzație constantă de oboseală și somnolență, simptome care sunt adesea trecute cu vederea de către medici și bolnavi. Cercetări recente indică faptul că aceste simptome pot fi legate de deficiența de vitamina D (6), deoarece durerea și oboseala pe scară largă au fost observate la pacienții cu deficiență de vitamina D. Sindromul de fibromialgie (FMS) este o afecțiune cronică musculo-scheletică caracterizată prin durere larg răspândită în cel puțin 11/18 regiuni anatomice. Alte simptome importante sunt oboseala, tulburările de somn și tulburările cognitive. Deficitul de vitamina D poate contribui la severitatea fibromialgiei, agravând oboseala și plângerile care afectează calitatea sănătății la pacienții cu fibromialgie. Aceasta este concluzia unui studiu clinic la 43 de pacienți cu fibromialgie și deficit de vitamina D, în plus față de 21 de pacienți cu fibromialgie și niveluri adecvate de vitamina D și 37 de subiecți cu deficit de vitamina D dar fără fibromialgie (7).

Dureri musculo-scheletice. Determinarea nivelurilor serice de vitamina D poate fi utilă în diagnosticul pacienților care prezintă oboseală excesivă asociată cu dureri musculo-scheletale. În mai multe studii, nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu creșterea durerii musculare, evidențiind contribuția acesteia la funcționarea normală a mușchilor (6).

Depresie. S-a demonstrat recent că vitamina D poate avea efecte benefice asupra depresiei, o afecțiune din ce în ce mai frecventă care afectează multe aspecte ale vieții și duce la o dizabilitate reală (8).

Pierderea parului. Vitamina D are, de asemenea, funcții importante pentru bulbul și sănătatea părului optimă. Mai multe studii au sugerat un rol pentru vitamina D în foliculul de păr; în etapele ciclului de creștere a părului, s-a observat o prezență crescută a receptorilor de vitamina D pe keratinocite, un tip de celulă care se găsește în cantități mari în pielea noastră. Receptorul său (VDR) este prezent și în foliculii de păr și este exprimat în fazele anagene și catagene târzii. Prin urmare, se crede că vitamina D3 joacă un rol cheie în inițierea anagenului, faza activă a ciclului de viață a părului. Receptorul VDR are o expresie scăzută în foliculii afectați de alopecia areata și alopecia universalis, demonstrând încă o dată modul în care vitamina D este implicată în procesul de creștere a părului (9). Rolul acestui factor important a fost testat într-un studiu pe 8 femei cu alopecie scalpului. Pacienții aveau niveluri semnificativ mai scăzute de vitamina D în sânge în comparație cu femeile fără alopecie: nivelurile de vitamina D au scăzut progresiv odată cu severitatea bolii (10).

Vitamina A Termenul de vitamina A se referă la retinol și analogii săi, numiți retinoizi, dintre care sunt cunoscute cel puțin 1.500 de tipuri diferite – naturale sau sintetice (11-13). Vitamina A este implicată în reglarea creșterii și specializării practic a tuturor celulelor din corpul uman. Este implicat în funcția imunitară, vedere, reproducere și comunicare celulară (11,14,15). Susține creșterea și diferențierea celulelor, jucând un rol esențial în formarea și întreținerea normală a inimii, plămânilor, rinichilor, pielii și a altor organe. Studiile observaționale și prospective la fumători, foști fumători și nefumători au arătat că un aport mai mare de carotenoizi, fie din fructe și legume, fie prin suplimente alimentare, este asociat cu un risc mai scăzut de cancer pulmonar (11,16). O componentă esențială a rodopsinei, o proteină care absoarbe lumina la receptorii din retină, este necesară pentru vederea și vederea culorii în condiții de lumină scăzută (17). Degenerescenta maculara legata de varsta (AMD) este una dintre principalele cauze ale pierderii semnificative a vederii la varstnici si este acum considerata cauza principala a orbirii centrale in tarile bogate. Etiologia AMD este de obicei necunoscută, dar se crede că efectul cumulativ al stresului oxidativ joacă un rol important. Un studiu clinic recent a corelat suplimentarea adecvată cu vitamina A și carotenoizi cu prevenirea AMD, arătând că aportul alimentar mai mare de luteină/zeaxantină și vitamina A a fost asociat în mod independent cu o probabilitate redusă de a dezvolta AMD (18).

Vitamina D: deficitul de vitamina D (care este extrem de comun astăzi) este asociat cu un risc crescut de infecție respiratorie acută virală, iar metaanalizele studiilor clinice privind suplimentarea cu vitamina D pentru prevenirea infecțiilor virale au arătat efecte protectoare; într-adevăr, vitamina D are numeroase efecte imunostimulatoare, dar pentru a avea un efect rapid trebuie folosite doze mari zilnice, de exemplu 4.000 UI/zi timp de cel puțin trei luni (în situații de urgență se pot lua 10 000 UI/zi timp de șapte). zile) și apoi 4 000 UI/zi; trebuie amintit că în timpul acestor aporturi de vitamina D este necesar să bei aproximativ 2 litri de apă pe zi (19,21).

Vitamina K: suplimentarea adecvată are ca rezultat o îmbunătățire a componentelor sistemului imunitar cu o creștere a activităților antimicrobiene și a celulelor ucigașe naturale, proliferarea limfocitelor, chimiotaxie și hipersensibilitate de tip întârziat.

Vitamina A: deficitul său compromite atât imunitatea înnăscută, deoarece reduce funcționalitatea neutrofilelor, macrofagelor și a limfocitelor ucigașe naturale, cât și imunitatea dobândită, deoarece joacă un rol important în dezvoltarea limfocitelor Th1, Th2 și B.

1. Booth SL. Vitamin K: food composition and dietary intakes. Food Nutr Res 2012;56.
2. Institute of Medicine. Dietary reference intakes for vitamin A, vitamin K, arsenic, boron, chromium, copper, iodine, iron, manganese, molybdenum, nickel, silicon, vanadium, and zinc. Washington, DC: National Academy Press; 2001.
3. Elder SJ, Haytowitz DB, Howe J, Peterson JW, Booth SL. Vitamin K contents of meat, dairy, and fast food in the U.S. Diet. J Agric Food Chem 2006;54:463-7.
4. Suttie JW. Vitamin K. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. London and New York: Informa Healthcare; 2010:851-60.
5. Cranney, A., Horsley, T., O’Donnell, S., Weiler, H., Puil, L., Ooi, D., … & Fang, M. (2007). Effectiveness and safety of vitamin D in relation to bone health. Evidence report/technology assessment, (158),
6. Khan, Q. J., Reddy, P. S., Kimler, B. F., Sharma, P., Baxa, S. E., O’Dea, A. P., … & Fabian, C. J. (2010). Effect of vitamin D supplementation on serum 25-hydroxy vitamin D levels, joint pain, and fatigue in women starting adjuvant letrozole treatment for breast cancer. Breast cancer research and treatment, 119(1), 111.
7. Solmaz, D., Avci, O., Yalcin, B. C., Kara, S. P., & Oran, M. (2015). AB0944 Vitamin D Deficiency Might Contribute Fatigue and Disease Activity in Patients with Fibromyalgia
8. Armstrong, D. J., Meenagh, G. K., Bickle, I., Lee, A. S. H., Curran, E. S., & Finch, M. B. (2007). Vitamin D deficiency is associated with anxiety and depression in fibromyalgia. Clinical rheumatology, 26(4), 551-554.
9. Lim, Y. Y., Kim, S. Y., Kim, H. M., Li, K. S., Kim, M. N., Park, K. C., & Kim, B. J. (2014). Potential relationship between the canonical W nt signalling pathway and expression of the vitamin D receptor in alopecia. Clinical and experimental dermatology, 39(3), 368-375.
10. Rasheed, H., Mahgoub, D., Hegazy, R., El-Komy, M., Hay, R. A., Hamid, M. A., & Hamdy, E. (2013). Serum ferritin and vitamin D in female hair loss: do they play a role?. Skin pharmacology and physiology, 26(2), 101-107.
11. Johnson EJ, Russell RM. Beta-Carotene. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. London and New York: Informa Healthcare; 2010:115-20.
12. Ross CA. Vitamin A. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. London and New York: Informa Healthcare; 2010:778-91.
13. Ross A. Vitamin A and Carotenoids. In: Shils M, Shike M, Ross A, Caballero B, Cousins R, eds. Modern Nutrition in Health and Disease. 10th ed. Baltimore, MD: Lippincott Williams & Wilkins; 2006:351-75.
14. Solomons NW. Vitamin A. In: Bowman B, Russell R, eds. Present Knowledge in Nutrition. 9th ed. Washington, DC: International Life Sciences Institute; 2006:157-83.
15. Institute of Medicine. Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for Vitamin A, Vitamin K, Arsenic, Boron, Chromium, Copper, Iodine, Iron, Manganese, Molybdenum, Nickel, Silicon, Vanadium, and Zinc. Washington, DC: National Academy Press; 2001.
16. Institute of Medicine. Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for Vitamin C, Vitamin E, Selenium, and Carotenoids. Washington, DC: National Academy Press; 2000.
17. Zhong, M., Kawaguchi, R., Kassai, M., & Sun, H. (2012). Retina, retinol, retinal and the natural history of vitamin A as a light sensor. Nutrients, 4(12), 2069-2096.
18. San Giovanni, J. P., Chew, E. Y., Clemons, T. E., Ferris 3rd, F. L., Gensler, G., Lindblad, A. S., … & Sperduto, R. D. (2007). The relationship of dietary carotenoid and vitamin A, E, and C intake with age-related macular degeneration in a case-control study. Arch Ophthalmol, 125(9), 1225-1232.
19. Stephensen, C. B. (2001). Vitamin A, infection, and immune function. Annual review of nutrition, 21(1), 167-192.
20. Bergman, P., Lindh, Å. U., Björkhem-Bergman, L., & Lindh, J. D. (2013). Vitamin D and respiratory tract infections: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. PloS one, 8(6).
21. Martineau, A. R., Jolliffe, D. A., Hooper, R. L., Greenberg, L., Aloia, J. F., Bergman, P., … & Goodall, E. C. (2017). Vitamin D supplementation to prevent acute respiratory tract infections: systematic review and meta-analysis of individual participant data. bmj, 356, i6583.